Cum vorbesti cu copilul tau? – cateva ganduri si aplicatii practice despre apreciere si pretuire

Cu cateva zile in urma discutam in cadrul unui focus grup cu sefa mea  despre  masuri practice care sa duca la imbunatatirea mediului de lucru in firma.  Majoritatea colegilor si-ai exprimat dorinta de a primi mai multa apreciere directa din partea sefilor in cadrul evaluarilor periodice. De obicei aceste discutii au un ton asemanator: fiecare angajat se plange despre volumul mare de munca si factorii care ingreuneaza procesele si comunicarea. Fara sa isi dea seama careva se creeaza in firma o atmosfera negativa, un spirit critic si angajatii sunt ca de obicei victimele imprejurarilor care trebuie schimbate ca toata lumea sa se simta mai bine la locul de munca.

Una din recomandari a fost ca in cadrul evaluarilor periodice sa se puna accentul nu doar pe ceea ce nu funtioneaza ci si pe ceea ce functioneaza, practic sa evidentiezi ceea ce merge bine si mai ales ceea ce face fiecare bine. Surpinzator sefa mea a fost foarte recunoscatoare pentru aceasta recomandare si si-a cerut chiar scuze ca pana  acum s-a focusat pe ceea ce nu functioneaza. Chiar a pus imediat in practica noua revelatie dandu-mi un feedback foarte pozitiv la urmatoarea evaluare.

„We become what we behold” adica devenim produsul a ceea ce alegem sa privim/ sa contemplam/ sa ne focusam.

Ce alegem sa vedem

Si la noi acasa innoirea mintii in acest domeniu a durat si inca mai dureaza. Am citit multe carti pe aceasta tema dar rodul creste dupa ce semanam, udam, asteptam, nu renuntam ci punem consecvent in practica fara sa ne descurajam.  Totusi ma mai surprind ca imi critic copiii sau si mai rau nu realizez cand pot sa ii laud sau sa ii incurajez. Focusul meu era foarte mult pe ceea ce inca nu fac asa cum imi doresc.

Varsandu-mi frustrarea legata de baietelul meu cel mic la o sedinta cu consilierea mea, ii spuneam ca nu pot nicicum sa gasesc o solutie cum sa il conving sa se spele pe maini  incurajandu-l sau motivandu-l si nu criticand sau amenintand. „Spune-i ceea ce face deja bine” spunea ea la care eu am raspuns: „Nu vad nimic. Nu vrea sa se spele. Ce sa ii spun de bine?” „Ti-ai udat deja mainile si le-ai dat cu sapun ar fi o varianta”  a spus ea. Pentru mine a fost cea mai mare revelatie a anului. Parca  a mutat macazul cailor neuronale in creierul meu. Parca ochii mei s-au deschis si de atunci am reusit sa vad mult mai bine ceea ce este deja decat ceea ce inca nu este.

Si de atunci mi-a fost mult mai usor sa ii privesc  pe copii,  pe sotul meu si pe ceilalti cu alti ochelari prin prisma a ceea ce face si nu ceea ce nu face. Asta a dus la mai multa armonie si intelegere in casa iar la copii a crescut motivatia, valoarea si increderea de sine.

Isus spune: Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!”  Acest verset ne spune ca ochiul este ca o poarta pentru inima noastra. Noi alegem ceea ce lasam sa intre in inima prin modul in care alegem sa privim sau sa nu privim lucrurile. Nu doar ce alegem sa privim este important dar si cum le privim este la fel de important.

Atitudinea critica isi are radacina de multe ori in copilarie

Modul in care vorbim cu altii si despre altii este pana la urma modul in care ne vedem inconstient si pe noi.

Poti sa iti dai seama din modul in care vorbesti cu copilul tau cum s-a vorbit in copilarie cu tine. Daca ti-a lipsit apreciarea si pretuirea atunci iti va fi greu si tie sa iti pretuiesti copilul sau o vei face foarte superficial. Vocea sau atitudinea critica a mamei, tatalui sau bunicii devine o voce interioara care te saboteaza mereu, care te acuza si te descurajeaza si cand esti adult. Aceasta voce o preiei mai tarziu in relatia cu copilul tau.

Reflexia asupra urmatoarelor intrebari te poate ajuta sa te evaluezi putin la acest aspect: Cum reactionezi cand faci greseli? Cat esti de ingaduitor cu tine? Cat de repede te frustrezi cand nu iti iese ceva? Cata rabdare ai atunci cand nu iti atingi scopurile?

Aud de multe ori cand merg in Romania „Ce copil rau! Vai cat e de rau!” (spuse mai in gluma mai in serios) sau „Vai ce rusine.  Nu ti-e rusine?” sau „El este mai rusinos! nu vrea sa vorbesca.” sau „Nu mai fi intrecut!” sau „Ce smecher este!” sau „Hot mic” etc.  Aceste afirmatii rostite peste copil sunt niste blesteme. 51wUedT44RL

Biblia spune „Moartea si viata sunt in puterea limbii. Cu aceeasi limba binecuvantam sau blestemam.”  Observam ca aici nu este vorba de o cale de mijloc: ori vorbesti de bine adica binecuvantezi ori vorbesti de rau adica blestemi. De cate ori vorbesti rau despre cineva sau peste cineva, de cate ori barfesti, vorbesti negativ, injuri, te plangi de ceva, critici, ironizezi blestemi persoana sau mediul din jur, il otravesti.

Apostolul Iacov spune „Cu ea (limba) binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.”

Aprecierea efortului este mai importanta decat aprecierea rezultatului.

Aprecierea si pretuirea este un limbaj al dragostei. Ele transmit copilului mesajul „Esti important „ si ii dau copilului siguranta. Lauda sau aprecierea este recunoasterea unei performante deosebite, a unei purtari pozitive dobandite de copil. El simte daca ea este autentica sau este superficiala, spusa la repezeala pentru a linisti copilul sau a-l linsa sau in anumite cazuri chiar de a scapa de sacaiturile lui.

Si eu a trebuit sa invat sa imi exprim aprecierea concret si autentic. Asta se face mai bine acordand interes intregului demers al copilului cand face ceva in loc de a lauda numai rezultatul.

De exemplu: Copilul face un desen sau construieste ceva si reactia ta este de majoritatea datilor „Ce frumos. arata bine”. Asta a auzit si ieri si alaltaieri si este relativ superficial. Mult mai bine este cand arati interes: „Ce ai desenat acolo? Ce culori ai folosit? De ce ai pus galben aici? Asta ce inseamna?”. Prin asta copilul se simte luat in serios si simte ca acorzi interes pentru ceea ce face si ceea ce ii place.  Asta este mult mai important decat sa invete ca tot ce face este „super”- lucru care este de fapt o minciuna de multe ori.

Ocaziile in care poti arata apreciere sunt nenumarate. De cate ori isi da silinta si incearca ceva chiar daca nu reuseste este important sa ii spui „Da este mai bine. Nu te-ai dat batut si ai continuat pana la capat. Foarte bine”. sau „Am observat cum i-ai dat fratelui tau ajutor la construit turnul. Foarte frumos ai procedat”. 

Pentru a face asta trebuie sa iti iei timp pentru copii si sa ii observi.

Recomand mare atentie la toate mesajele care incep cu NU. „Nu fa asta, nu fa aia”! „Termina!”. Aceste mesaje ii spun copilului ce sa nu mai faca dar nu il invata ce sa faca in scbimb. „Biruieste raul prin bine.”  Adica arata o cale mai buna. In loc de „Nu iti mai lasa papucii pe hol.” poti spune „Pune-ti papucii pe raft.” samd.

Tonul in care vorbim este foarte important. Dusmanul aprecierii este enervarea. Rezultatul va fi copii care vor dispretui autoritatea si nu isi vor suporta parintii. „ Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. Daca ne straduim sa ii incurajam si sa nu le mai dam comenzi mereu vor fi mult mai deschisi sa auda ce vrem sa ii invatam.

Schimbarea presupune luarea unei decizii

Faptul ca ai revelatie sau recunosti ceva fara sa pui in practica nu te va ajuta la nimic. Cunostiinta ingamfa. Multi confunda cele doua lucruri si se mira ca nu se schimba nimic in viata lor. Pe mine m-a ajutat mult  sa ma pocaiesc de atitudinea mea, sa vad ca este gresita  si nu aduce rod bun in casa noastra si mai ales ca nu este voia lui Dumnezeu.

Am luat astfel decizia sa le spun copiilor mei sau sotului meu zilnic cel putin un lucru  pe care il gasesc pozitiv la ei. Si chiar daca doar multumesc pentru un lucru foarte obisnuit cum ar fi facutul cumparaturilor sau dusul gunoiului si tot este mai bine decat nimic. De multe ori doar evidentiez sau remarc ceea ce vad pozitiv. „Ai strans deja patul. Foarte bine.”V-ati spalat pe maini cand ati intrat in casa. Excelent.” ,”L-ai asteptat pe fratiroul tau de data asta. Ma bucur mult.”, „T-ai luat singur hainele din dulap azi. Poti deja singur.” etc. Exemplele aici pot fi foarte multe. Daca critici sau faci o remarca negativa se recomanda sa faci cel putin patru pozitive ca sa readuci lucrurile in balanta.

In fiecare zi exersez acasa sa fac aprecieri pozitive, sa nu ma supar cand fac greseli ci sa fiu blanda, plina de ingaduinta si de rabdare in loc sa tip cand nu asculta sau fac greseli. In timp am observat ca aceasta atitudine s-a extins asupra mediului meu din jur, colegi, prieteni si chiar asupra mea. Increderea si valoarea despre mine a crescut, sunt mai libera, mai increzatoare si mai fericita iar relatia mea cu cei din jur si cu Dumnezeu are o alta calitate. Iubesc mai mult, sunt mai recunoascatore, ma bucur mai mult de oameni si de lucruri.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s