Cum sa educi copilul fara tipete si drama

Educarea copiilor este una din temele principale pentru mine de cand am devenit mama. Am realizat dupa scurt timp de la nastere ca metodele mele nu aduc rezulate bune si ca trebuie rapid sa schimb ceva. Sotul meu si cu mine aveam saptamanal cel putin 3-4 discutii despre diverse metode de educare pe care incercam sa le aplicam. Acest subiect era principalul mar al discordiei in familia noastra.

img_3427Asa ca stateam cu Voicu, sotul meu, a nu stiu cata oara la micul dejun nestiind ce sa facem in timp ce Timotei, baiatul nostru cel mare incepea din nou sa planga pentru ca cacao nu a fost pusa cum trebuie pe cereale. Amandoi incercam sa nu ne pierdem rabdarea si controlul, amandoi sub presiunea datoriei de a educa copilul si dorinta dea reactiona cu dragoste si intelegere, amandoi incercand sa nu ne criticam unul pe celalalt pentru reactia la situatie. Pentru noi in cele 3 minute se derulau in subconstient cateva scenarii traite in trecut.

„Cum isi permite, ce nerusinare, cine se crede?“— striga o voce in creierul lui Voicu in timp ce la mine o alta voce incearca sa aleaga intre fac un bol nou sau tip la el si il amenint ca daca nu mananca, sa faca ce vrea, treaba lui, nu mai primeste altceva si sa sa se duca imediat in camera. De atata stres nici nu mai puteam  gandi clar.

Stiam ca tipatul, amenintarea nu duc la nimic bun. Copilului ii este frica. Isi inchide tot mai mult inima fata de noi. Si un copil robot care asculta numai conditionat de frica nu ne doream nici unul din noi. Dincolo de asta am vazut reactia mea in prezent la persoane autoritare foarte dominante: Ma supun automat fara sa ma intreb ce vreau eu de fapt, daca este bine ce imi cere, ce vrea. Aceasta metoda duce la frica de om, la linguseli etc. Dar cum sa facem altfel fara sa il rasfatam, fara sa il lasam de capul lui? azi vreau cacao aici, maine acolo, poimaine mai mult, alta data mai putin si uite asa devi victima nazurilor si el micul tiran din casa.

Raspunsul l-am primit ca de obicei de la Dumnezeu. A fost esential sa intelegem cum este El ca parinte.

Cheia este dragostea. Dragostea presupune libertatea de alegere. Dragostea poate exista numai sub conditia alegerii libere. Insa aceste alegeri au consecinte. Dumnezeu ne prezinta adevarul, ce considera El ca e bine si ce este rau si ne da libera alegere aratandu-ne insa foarte clar in prealabil care sunt consecintele alegerilor noastre. In felul acesta isi arata dragostea si respectul fata de noi si ne ajuta sa devenim maturi, responsabili si sa-l iubim fara frica.  Biblia spune in 1 Ioan 4:18 „ârşit în dragoste.“În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăv

Dumnezeu ne lasa pe noi sa suferim consecintele alegerilor noastre: Daca mancam toata ziua dulciuri la un moment dat ai probleme cu diabetul. Daca toata ziua stai pe internet – vei avea probleme cu relatiile in jur. Daca minti, oamenii isi pierd incredera in tine, daca critic si sunt nemultimit cu greu gasesc oameni care sa se simta bine in preajma mea.

La fel, si in cazul copiilor nostri, calea pe care am hotarat sa o alegem este de a le da libertatea de a alege impreuna cu responsabilitatea suportarii consecintelor acestor alegeri.

Aceasta este opusul disciplinii prin control. Controlul este orice metoda de impunere a vointei proprii prin forta, manipulare, presiune, amenintare, etc. Pe timp scurt castigi ascultare dar pe termen lung pierzi accesul la inima copilului. Si orice parinte vrea ca copilul sa asculte pentru ca a inteles ca este iubit si ca poate avea incredere in tine, nu de frica.

Deci, comunicam copilului regulile si consecintele.

De exemplu:

  • Regula: ne spalam pe maini inainte de masa. Consecinta: cine nu se spala nu mananca.
  • Regula: ne facem lectiile inainte de cina. Consecinta: cine nu a facut temele nu se uita la desenele animate cu soricelul. 
  • Regula: strangem jucariile inainte de culcare. Consecinta: nu citim poveste daca nu le strangem. Sau ce trebuie sa stranga parintii se vinde/ se doneaza etc.

Important este sa comunicam copilului ca are libertatea de a alege („Tu alegi. Daca nu iti faci lectiile nu te uiti la televizor.“).

S-ar putea sa auzi : „Mami, nu am chef sa ma imbrac. Nu am chef sa strang jucariile. Nu este corect. Mami fa tu, nu pot, esti rea etc“ acompaniat de plansete sau tipete.

Atunci va recomand urmatorii pasi:

  1. Ramai cool. A cui este problema? Realizeaza ca problema nu este a ta. Este a lui si ramane a lui. Eu nu imi pierd controlul. Pentru ca daca incep sa tip ii dau controlul copilului asupra mea. Nu vreau ca copilul meu sa aiba puterea asupra stabilitatii mele emotionale. Poti sa ii arati compasiune. Poti sa ii oglindesti ceea ce simte (frustrare, nemultumire, suparare, tristete, etc) prin simpla repetare a celor spuse de copil. Asta il ajuta ca el insusi sa realizeze ce se intampla cu el. Simt cu el dar nu faci din problema lui problema ta.
  2. It’s no fun with you right now. Cand incepe sa tipe, sa miorlaie, sa comenteze, sa dea replici sau sa negocieze, poti sa spui: „Nu imi place ce faci, nu imi place cum te porti.nu imi face placere sa fiu cu tine acum“ Atentie: nu spui niciodata „Nu imi place de tine“ sau „Esti rau“. Este foarte important sa deosebesti fapta de persoana. „Te iubesc dar nu imi place ce faci acum. Te rog sa te duci si sa te gandesti daca ceea ce faci este bine.“ Sau il intrebi „Iti place ce faci? la ce rezultat ajungi?“ Intrebarile acestea il ajuta pentru ca procesul de reflectie a fost initiat deja in mintea lui. Recomand aici „coltul de reflectie sau de gandire“. Daca se ajunge aici si el se opune oricarei consecinte atunci il trimitem la coltul de reflexie in aceeasi incapere cu noi si ii spunem sa vina inapoi cand are o solutie sau cand se hotareste sa isi schimbe atitudinea. Este atat de plictisitor acolo ca de regula nu dureaza mult si vine schimbat.
  3. Daca continua, poti sa ii spui: „Bineinteles ca reusesti“. „Of course you can do it“. Regula de aur: Nu fa nimic din ceea ce copilul tau poate sa faca singur. Nu ajuta pe nimeni care nu cere ajutor. Acest lucru implica respect fata de persoana. „Te ajut cu un sfat, cu o idee, daca doresti“. Nu numai ca invata sa fie responsabil dar invata sa se gandeasca singur la gasirea unei solutii. De multe ori poti fi chiar uimit de solutiile pe care le ofera ei. Si nu in ultimul rand asta ii ajuta sa isi formeze increderea de sine.
  4. Daca tot nu asculta poti sa spui: „OK nici o problema. Tu alegi“  si atunci aplici regula. „Nici o problema daca nu te imbraci, mergi in pijamale la gradinita. Vrei sa le punem in rucksack sa te schimbi acolo, daca cumva este vreo problema si copiii rad de tine?“Nici o problema daca nu te speli pe dinti, maine mancam numai noi desert.“ „Nici o problema daca nu stai frumos la masa, atunci stai singur in camera ta in patut. Tu alegi.
  5. Fi consecvent. Binenteles ca te costa si pe tine ca parinte sa fi consecvent. Este mult mai comod sa tipi cateodata, sa ridici tonul sau sa ameninti. Dar asta se numeste abuz verbal in termeni de specialitate. Sau poti sa incepi sa manipulezi sau sa santajezi emotional  „Daca iubesti pe mami, faci asta sau alta“, „Mami este trista acum sau mami nu mai vorbeste cu tine“ ceeace este la fel de daunator ca si tipatul sau lovitul. Dar daca esti consecvent, problema se rezolva repede. Cauta sa pui o consecinta care stii ca il afecteaza pe copil. Cu timpul copilul invata ce poate avea incredere in tine. Are un cadru clar, stie la ce sa se astepte si nu este victima starilor tale emotionale care se arata prin diverse decizii luate ca din burta.

Regulile si consecintele trebuie adaptate la varsta fiecaruia. Pe masura ce cresc, consecintele se pot decide in cooperare cu copiii. („Ce consecinta consideri ca ar fi adecvata?“.)

In tot acest proces de aplicare a acestor metode Dumnezeu ne-a dat mult har (am facut multe greseli si inca in continuare mai facem) si rabdare. Ne-am cerut iertare de mai multe ori pe zi copiilor nostri.

Sunt in ziua de azi tot mai multi parinti care cred ca trebuie sa ii fereasca pe copii de toate dificultatile sau necazurile. Se numesc „parinti elicopter“. Aceasta forma de educare este si mai periculoasa decat disciplinarea prin control.

Ea produce indivizi al caror tenor principal este: eu nu am nici o vina respectiv altcineva e responsabil sa-mi rezolve problemele.  Acestia sunt cei mai dificili oameni. EI nu invata din greseli si nu sunt deschisi sa primeasca corectura. Biblia il numeste nebun.

Din pacate viata iti da lovituri si mai devreme sau mai tarziu fiecare culege ceea ce a semanat.

Doresc sa mentionez ca sotul meu si cu mine ne-am inspirat din mai multe carti de specialitate pe aceasta tema precum si nenumarate predici. Cei 5 pasi i-am gasit in cartea lui Danny Silk  „Loving our kids on purpose: Making a Heart-To-Heart Connection”.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s